Urmeaza-ti visurile sau pregateste-te sa lucrezi pentru visurile altora

Share Button

Antreprenor vs angajat. De curand, am citit urmatoarea fraza: “Some People Dream of Success While Others Wake Up and Work Hard at It” – Unele persoane viseaza la succes in timp ce altele se trezesc si muncesc din greu pentru a-l dobandi.

Eu as mai completa cu: si alte persoane se trezesc pentru a munci din greu la visurile altora.

Acum sunt la birou si nu ma pot opri sa nu meditez asupra acestei fraze. Cate femei nu sunt in Romania care se trezesc sa munceasca pentru altii, traiesc pentru visuri care nu le apartin, isi ignora dorintele si duc o viata nefericita?

Lipsa unei educatii adecvate, absenta unor abilitati-cheie si limitele autoimpuse ne pot afecta negativ existenta.

Pe de alta parte, visurile necesita rabdare, perseverenta si multa munca. Si nu cunosc multe persoane care sunt dispuse sa realizeze aceste lucruri, in acelasi timp. Din fericire, aceste calitati pot fi dobandite in timp.

Aici avem de-a face cu doua tipuri de mindset (set de credinte):

– prima este cea de antreprenor, este femeia care are incredere in ceea ce reprezinta ea, este dispusa sa riste, sa aiba rabdare si sa lucreze din greu pentru a-si trai visurile

– a doua categorie este reprezentata de angajati – femeile care au visuri dar lasa autolimitarile, lipsa de incredere si aparenta siguranta a unui loc de munca pentru a le domina existenta. Considera ca aspiratiile lor sunt prostii lipsite de sens in lumea adultilor, le neaga la nivel rational si mimeaza o viata fericita.

Daca vei lasa mentalitatea de angajat sa te subjuge vei ajunge la sfarsitul vietii si iti vei da seama ca nu ai realizat mai nimic – aceasta este concluzia mea (din ceea ce am observat in jurul meu si am trait).

Scoala ne formeaza sa fim angajate. Nu ne povesteste nimeni despre visuri, abilitatile necesare pentru a le dobandi sau cum putem trai o viata in acord cu noi.

Tot ceea ce stim este ca trebuie sa invatam cat mai bine iar notele (zic ei) reflecta nivelul de pregatire.

Imi aduc aminte ca, in scoala generala si in liceu am depus foarte multa energie in rezolvarea problemelor de matematica, fizica si invatat pe de rost tot felul de elemente absolut inutile. Dimensiunea artistica a activitatilor scolare era extrem de redusa, aproape lipsea astfel incat tot ce imi ramanea de facut era sa ma CONFORMEZ.

Dupa acest pas suntem iar “sustinute” sa urmam cat mai multe cursuri si scoli pentru a ne mari considerabil sansa de a identifica un post bun, intr-o firma de top.

ATENTIE: Nu spun ca scoala nu este buna. Insa copilul ar trebui sustinut pentru a se forma in acea directie astfel incat sa fie congruenta cu talentele sale naturale. Parintii ar trebui sa-si ofere un moment de reflectie pentru a nu mai proiecta asupra copilului dorintele lor nerealizate.

De exemplu: o fetita isi doreste sa ajunga actrita. Toata ziua interpreteaza roluri, isi pregateste replici. Copiii au calitatea de a se manifesta autentic, natural. Insa mama doreste ca fata ei sa devina manager intr-o firma de top si incepe sa o pregateasca la materii precum matematica, limbi straine dar in acelasi timp urmeaza si cursuri de balet, canto, etc. astfel incat copilul devine epuizat fizic si psihic. Poate va reusi, va indeplini dorinta mamei dar exista o mare probabilitate ca aceasta sa nu-si exprime niciodata potentialul.

Ce se intampla daca acea firma de top va da faliment intr-o zi? Femeia se va confrunta cu tot felul de probleme incepand de la depresie pana la alte probleme emotionale (dependente – alcool, droguri, mancare, relatii neimplinite).

Nici nu putem concepe acest lucru insa este posibil. Ne vindem timpul si abilitatile pentru a incasa o suma la sfarsitul lunii.

Cazul meu a fost insa atipic din acest punct de vedere.

Mi-am inceput experienta avand mentalitate de angajat. Dupa absolvirea facultatii urma serviciul, ordinea “corecta”. Prima facultate, cea de Stiinte Politice nu m-a pasionat in mod deosebit. Am ales-o pentru ca TREBUIA sa urmez o facultate insa mi-am insusit doar acele cunostinte pe care le-am considerat relevante. De aceea am avut rezultate mediocre. Nu eram implicata. Nu eram motivata. Nu aveam incredere in mine.

Scoala ar trebui sa aiba rolul de a ne ajuta sa ne descoperim si sa ne sustina dezvoltarea gandirii critice, a inteligentei emotionale si a altor abilitati necesare, sa fie centrata pe individ, nu pe masa de elevi, cum este clasa. Fiecare individ poseda o personalitate, visuri, dorinte si opinii.

De aceea, am hotarat ca cel mai bun mod pentru dezvoltare este ca eu insami sa caut acele resurse relevante, sa-mi cultiv abilitati si sa studiez ceea ce imi place cu adevarat. Din fericire, vremurile acestea, internetul si tehnologia imi faciliteaza demersul.

Nu imi place sa ofer sfaturi dar acum imi permit sa-ti ofer unul: cauta informatia care te pasioneaza, lucreaza pentru a deveni profesionista in domeniul care te implineste si lasa ideile preconcepute ca numai scoala iti poate oferi un spatiu de invatare. Putem invata oriunde si oricand – important este sa ai motivatia intrinseca (interioara) pentru acest lucru.

Eu am citit carti, am investit bani in educatia mea (in afara scolii) si caut tot timpul sa invat. Este un proces pe care mi l-am asumat si care va dura toata viata.

Copiii ar trebui sa aiba acces la modalitati de a experimenta anumite activitati inainte de a-si alege facultatea. Exista cateva cazuri, cei care stiu 100% drumul pe care-l vor urma pentru toata viata. Dar sunt extrem de putine aceste cazuri. Restul se trezesc ca urmeaza scoli doar de dragul de a avea o diploma.

Prin urmare, absenta abilitatilor si a interesului adevarat pentru scoala au condus ca la absolvirea acesteia sa nu am formate abilitati sau experienta necesara pentru a profesa intr-o firma.

Ce s-a intamplat in cazul meu?

Am pornit sa caut joburi si eram dispusa sa accept chiar si un loc de munca pentru care nu era necesara facultatea. Eram dominata de mentalitatea de angajat. Nu ma vedeam in alta pozitie si nu concepeam ca eu as putea lucra la un proiect conceput de mine.

Doi ani de lucru ca anagajat mi-au fost suficienti pentru a incepe sa schimb ceva la viata mea. Cand firma pentru care lucrezi nu are valori in acord cu ale tale sau, este cu atat mai greu sa te integrezi in peisajul muncitoresc.

Practic schimbarea prin care am trecut a fost atat de profunda incat mi-a zdruncinat sistemul de credinte si convingeri in ceea ce priveste abordarea muncii si rolul acesteia in viata unui individ.

Iar acest sistem se refera la credintele, limitele si judecatile pe care le-am asimilat de-a lungul timpului. De aceea, este benefic sa incepi sa schimbi perspectiva din timp, pentru ca odata cu trecerea timpului si asumarea zonei de confort, transformarile sunt din ce in ce mai rare si se realizeaza mult mai greu.

In momentul in care am inceput sa-mi recunosc dorintele, mintea a inceput sa lucreze la modalitati pentru a materializa gandurile.

In acest sens, iti recomand cartea “De la idee la bani” a lui Napoleon Hill, un adevarat manual care te poate ajuta sa obtii schimbarile de care ai nevoie pentru a porni pe drumul realizarii dorintelor, calea antreprenoriala.

Sincer vorbind, mi se pare destul de pompos acest termen – antreprenor – eu sunt pur si simplu o femeie care a preferat sa renunte la confortul aparent pe care mi l-ar fi oferit un job in Bucuresti si m-am mutat cu parintii pentru a lucra la ideile mele. Practic am redus mult din cheltuieli pentru a acorda cea mai mare parte a timpului construirii acestui proiect in care investesc energie maxima si incantare.

Cum imi descriu existenta in modul de functionare “angajat” sau “pregatita sa lucrez pentru visurile altora”:

– eram dispusa sa accept orice loc de munca (chiar daca era sub nivelul meu de pregatire)

– nu cunosteam importanta valorilor si rolul acestora in ceea ce priveste alegerile din fiecare zi

– era o viata comoda insa fara satisfactie

– salariul, chiar daca era asigurat lunar, la date fixe, nu imi ajungea pentru un trai decent, pentru a-mi alimenta corespunzator cele trei laturi: Minte, Corp si Spirit

– nu-mi cunosteam talentele naturale sau le ignoram

– primeam un salariu modest, in functie de ceea ce ofeream iar daca nu ma simteam atrasa de activitate, nu manifestam motivatie intrinseca, ci extrinseca (realizam munca doar pentru bani) – nu investeam toata energia intr-o munca sustinuta – ma multumeam sa-mi realizez activitatile de rutina

– mi se parea ca dedic tot timpul serviciului si nu mai am timp sa initiez ceva – cu alte cuvinte, gaseam tot felul de scuze pentru a ma “conserva” in aceeasi stare de confort

– nu aveam incredere in mine si imi desfasuram viata intr-un cerc vicios alimentat de credinte limitative si judecati

– nu observam oportunitati si nu realizam ca eu imi pot crea de fapt posibilitati si, in acelasi timp sunt responsabila pentru promovare si marketing

– nu acordam credit propriilor idei

– amanam (in legatura cu procrastinarea sau amanarea unei actiuni – sa stii ca nu vei avea in viata momentul in care vine cineva si te va bate pe umar si iti va spune – Acum esti gata pentru a incepe! Este important sa incepi de la nivelul la care te afli)

– invinovateam pe cei din jurul meu, societate, etc

– imi faceam planuri, vorbeam despre anumite idei dar nu concretizam nimic pentru ca nu ACTIONAM

Cum imi descriu existenta in modul de functionare “antreprenor” sau “urmeaza-ti visurile”:

– increzatoare in propriile forte

– cu un plan bine conturat, obiective, directie

– lucrez la ceva ce imi place, sunt pasionata

– sunt concentrata mai mult in a oferi produse de calitate pentru ca stiu ca rezultatele mele vor reflecta valoarea adusa celorlalti

– lucrez constant pentru a-mi dezvolta ideea, imi pun mintea la contributie, imi acord libertatea de a ma bucura de creativitate si a crea lucruri

– sunt responsabila pentru directia pe care mi-am ales-o

– actionez in functie de valori si am un scop care reflecta credintele mele despre lume

– imi cultiv abilitati precum: rabdare, amanarea recompensei imediate, perseverenta, excelenta, creativitate

– imi ofer libertatea de a gandi, nu de a respecta reguli stabilite

– ma aflu in cadrul unui proces permanent de invatare, imbunatatire, experimente, excelenta

– investesc timp in a lucra pentru mine, pentru visurile si dorintele mele

– am adoptat Legea lui Pareto – 80% din consecinte provin din 20% din cauze cu alte cuvinte o mare parte a rezultatelor provin dintr-o mica parte a actiunilor

In 1983, Howard H. Stevenson, profesor la Harvard Business School a publicat un articol in care descrie diferentele dintre antreprenori si angajati.

Acesta realizeaza distinctia intre antreprenor si angajat, acordand fiecarei parti caracteristicile necesare.

Antreprenorul este caracterizat de:

– centrare asupra oportunitatilor – In cazul in care nu am resurse, le voi identifica.

– orientat asupra folosirii resurselor altor persoane sau organizatii (networking)

Angajatul este centrat pe:

– puterea absoluta a resurselor – Mi-ar placea sa initiez acest proiect dar nu-mi permit

– adept al structurii ierarhice – Sunt obisnuit sa respect norme/reguli si imi este greu sa concep un alt nivel

Fiecare are puterea de a decide ce i se potriveste cel mai bine.

In continuare, iti propun un exercitiu creativ – un set de intrebari care te vor ajuta sa clarifici cea mai buna directie pentru tine – cea de antreprenor sau angajat.

Exercitiu:

Iti recomand sa raspunzi la intrebarile de jos pentru a-ti formula o parere in ceea ce priveste rolul care ti se potriveste cel mai bine. Raspunde sincer pentru ca sinceritatea fata de tine este extrem de importanta pentru a evita mai tarziu regretele:

1. Cand te gandesti la locul de munca ideal, ce ai alege? Executie (angajat) sau performanta (antreprenor)?

2. Ce ai alege din cele doua variante?

– imi este comod sa-mi cunosc pozitia in cadrul unei firme (angajat)

– imi pot stabili coordonatele, fara a avea nevoie de o ierarhie standard (antreprenor)

3. Ma bazez pe metode, unelte pentru a-mi indeplini sarcinile (angajat) sau planific o strategie si o testez constant (antreprenor)?

4. De obicei imi place sa ma concentrez strict pe ceea ce am de realizat (angajat) sau sa am o imagine de ansamblu asupra activitatii (antreprenor)?

5. Astept sa-mi spuna altii ceea ce am de realizat (angajat) sau am initiative, le aplic in functie de o strategie (antreprenor)?

6. Care sunt scopurile, dorintele, visurile mele? Cum mi-ar placea sa-mi traiesc viata?

Care sunt valorile, scopurile, dorintele firmei in cadrul careia sunt angajata? Sunt acestea asemanatoare valorilor, scopurilor, obiectivelor mele?

Numai bine,RalucaSurse:Stevenson, H. Howard – A perspective on entrepreneurship, 1983, Harvard Business School Ti-a placut articolul? Sustine-ma sa fac asta in continuare. Doneaza prin PayPal pentru a ma sprijini sa iti furnizez informatii utile.


 

 

Share Button

1 Comment

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *