Una din problemele individului în sec. XXI – dependenţa de…

Share Button

 

“Cu o nouă amplificare a capacităţii de cuprindere a realităţii se schimbă sistemul de concepţii despre lume” – aceste cuvinte pe care le-am citit într-o carte scrisă de bioenergeticianul rus S.N. Lazarev m-au pus pe gânduri şi am vizualizat un episod din viaţă.

Aveam 25 de ani. Absolvisem facultatea şi mă angajasem la o firmă de distribuţie pliante pentru marile supermarket-uri. Munca mi-o desfăşuram la marginea Bucureştiului, într-un birou improvizat, în cadrul unui depozit. Începeam programul la 07.00 şi eram nevoită să mă trezesc la 05.00. Lucram până la 22.00 într-un spaţiu fără lumină naturală, înconjurată fiind de 3 calculatoare.

Într-o dimineaţă, în drum spre serviciu, am avut o viziune. În faţa ochilor mi-a apărut un cadru – eu, peste 10 ani în acelaşi autobuz, pe acelaşi drum, spre acelaşi serviciu, cu o insatisfacţie dublă în suflet. Acest episod mi-a ridicat un semn de întrebare în ceea ce priveşte credinţele, dorinţele şi realitatea în care îmi desfăşor activitatea. Pentru a evita insatisfacţia era nevoie de accesarea altei dimensiuni a realităţii.

Revenind cu gândul în plan conştient am luat decizia şi am setat intenţia de a cerceta, a evalua, a studia, a înţelege, a învăţa şi a experimenta ceea ce este nevoie pentru a nu permite insatisfacţiei şi a altor emoţii negative să-şi găsească refugiul în sufletul meu. Ca reacţii a unor stimuli externi, simţim o emoţie sau alta. Mediul ne influenţează şi ne determină să reacţionăm când nu avem filtrele sufleteşti, spirituale curate sau conştientizate.

Asemeni câinelui pavlovian suntem învăţaţi de mici ce ne trebuie şi ceea ce avem nevoie pentru a fi persoane complete, adaptate în societate şi de folos acesteia.

Ne sunt induse “reţete de fericire şi satisfacţie personală”. Prin urmare începem să alimentăm dependenţe la nivel mental, spiritual şi fizic. Carenţele din mediul în care am crescut şi cele induse în plan social ne transformă, modelându-ne gândurile şi comportamentele.

La nivelul subtil aceste reţete au la bază ingredientele ce alcătuiesc nevoile noastre ca oameni şi sentimentele generate de satisfacerea acestora:

Stabilitatea sau confortul

Avem nevoie de stabilitate pentru a simţi confortul, siguranţa emoţională şi fizică. Toate acestea hrănesc sentimentul de siguranţă. 

Confortul ne determină să ne asumăm riscuri în ceea ce priveşte familia, domeniul financiar şi profesional generând sentimentul de familiaritate, încredere.

Spontaneitate sau incertitudine

Preferăm ca, din când în când să ne condimentăm viaţa, prin surprize şi spontaneitate. Aceasta are ca scop alimentarea inspiraţiei, a curiozităţii şi a sentimentului bucuriei, descoperirii surprizei.

Semnificaţie

Multe acceptăm şi urmăm pentru a ne simţi importanţi, speciali, unici – în viaţă, în familie, în societate, la locul de muncă. Această nevoie generează sentimentul de valoare, ancorat în ego-ul nostru uman şi are nevoie constant de hrană.

Sentimentul importanţei poate fi dobândit din mai multe surse, fiind corelat însă cu gradul de evoluţie la nivel mental, emoţional, spiritual.

Astfel, cineva se poate simţi important/ă când:

– acumulează titluri, diplome, onoruri sau avere.

– îşi face tatuaje sau piercing-uri.

– înjoseşte alţi semeni pentru a părea grozavi sau victimizându-se.

– are mulţi fani pe o reţea de socializare.

– practică violenţa: când cineva ameninţă sau atacă, devine cea mai importantă persoană pentru persoana agresată.

– cheltuie prea mulţi bani în cadrul sesiunilor de shopping, primind o satisfacţie de moment.

Dragoste şi conexiune socială

Suntem într-o permanentă căutare a iubirii. În acelaşi timp suntem bombardaţi cu reţete de fericire în iubire de multe ori utopice, fără fundament în viaţa de zi cu zi. Dorim idealul şi sentimente la cotă maximă. Legăm iubirea de ceva ce există în exteriorul nostru, de ceea ce poate aduce altcineva. Toată această viziune distorsionată contribuie la durerea şi nefericirea umană.

Sentimentul de conexiune poate fi dobândit din relaţia intimă cu partenerul, cu prietenii sau cu un animal.

Însă Iubirea are nevoie să îţi cunoască sufletul independent de ceea ce primeşti din exterior. Scopul fiecărui individ este să o cultive, să o ofere necondiţionat şi să se bucure.

Suntem educaţi din copilărie să ne simţim iubiţi doar dacă primim ceva (material), ni se oferă de un partener (de multe ori la modul ideal, construit de mintea şi psihicul nostru). Desenele animate, filmele, literatura şi media ne alimentează o realitate distorsionată.

Evoluţie şi contribuţie

Modul în care “servim viaţa” ne va alimenta sentimentul de împlinire şi satisfacţie personală. Ceea ce devin şi modul în care îmi ajut semenii oferă sens şi substanţă existenţei. Detaşarea de ego-ul uman, EU şi orientarea spre cei din jurul meu NOI ne susţine în construirea stimei de sine, oferind din ceea ce avem, în folosul celorlalţi.

Toate aceste nevoi construiesc “dependenţa” în viaţa umană. Fiecare dependenţă are la bază câte un nivel subtil al sufletului, psihicului sau spiritului. Se construieşte pe o emoţie sau sentiment care, de multe ori nu este conştientizat. Anumite carenţe sau incapacitatea de a înţelege corect regulile de viaţă pentru fiinţa umană sau a lumii stimulează dependenţa generând:

  •    agresivitatea, faţă de sine şi faţă de ceilalţi sau de sexul opus, ura
  •    aroganţa sau trufia în raport cu ceilalţi (sunt deasupra celorlalţi prin ceea ce simt, fac, gândesc)
  •    gelozia
  •    critica şi judecata 
  •    nemulţumirea de sine, de ceilalţi şi de soartă
  •    deprimarea
  •    supărare 
  •    refuzul vieţii

S.N. Lazarev a identificat:

Dependenţa de spirit – care stimulează hrănirea în exces a: intelectului, aptitudinilor, scopurilor umane, principiilor, voinţei, logicii. Fiecare în parte sau totalitatea acestora generează sentimentul aroganţei sau trufiei faţă de ceilalţi, reprezentând totodată cauza multor boli şi dezechilibre în planul subtil.

Dependenţa de suflet – care stimulează hrănirea în exces a: moralităţii, eticii, relaţiilor interumane, idealurilor, iubirii pentru lume şi oameni, sentimentelor. Fiecare în parte sau totalitatea acestora generează sentimentul geloziei, reprezentând totodată cauza multor boli şi dezechilibre în planul subtil.

Experienţa personală, conştientizarea tuturor acestor niveluri ale spiritului şi sufletului m-au determinat să înţeleg că scopul principal este să cultivăm non-ataşamentul de latura umană pentru că orice ataşament sau dependenţă vine cu lecţii importante ca boli, depresie, blocaje iar în final, moarte.

Scopul secundar este re-educarea sentimentelor şi construirea a noi structuri neuronale care determină alt răspuns la stimulii externi şi alte sentimente la nivel intern.

Aceeaşi situaţie care ne provoacă supărare, dezamăgire sau alt sentiment negativ, orientat spre sine sau cei din jur are nevoie de o nouă interpretare, la început în plan conştient, prin gând care, susţinut şi stimulat de un comportament constant devine o nouă realitate.

Acest proces nu este simplu însă este necesar în sensul dobândirii armoniei, a sănătăţii, prosperităţii, iubirii şi cunoaşterii lui Dumnezeu.

Cunoaşterea formelor dependenţei, observarea corectă a sinelui, a sentimentelor şi a istoricului familiei ne susţine în acest demers. Un detaliu important este faptul că dependenţa apare uneori deghizată sub diverse forme, ceea ce îngreunează întreg procesul.

Însă toate ne sunt date conform voinţei Divine şi au ca scop purificarea, armonizarea şi dobândirea fericirii autentice.

Ca o concluzie personală, extinderea realităţii prin setarea intenţiei, modelarea gândurilor şi înţelegerea straturilor naturii umane determină evoluţia şi schimbarea concepţiei despre lume.

În articolul următor voi analiza formele dependenţei în planul fizic, sufletesc, spiritual, modul subtil în care ne influentează viaţa şi cum se manifestă.

Numai bine,

Raluca

 

 

 

 

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *