Poezii… despre viaţă

Share Button

Libertatea la pătrat

Corupe-mi iarăşi libertatea
Când te apleci din zbor spre mine,
Să înţeleg ce e virtutea
Care, de fel, îţi aparţine.
Îmi strâng aripile după fiecare zbor
Şi-atunci apari în dreapta mea
Să-mi aduci aminte iar şi iar
De-am realizat eu Rău sau Bine.
Ce vrajă ne tot leagă-n astă viaţă,
Ca eu să zbor în lumea mea iar tu în lumea ta
Dar ne-ntâlnim cu cel mai mare dor
Şi Binele îl concepem tot în zbor.

Mă îmbrac cu…

Mă îmbrac cu libertate
Pentru că aşa pot Respira.

Mă îmbrac cu reflecţia din ochii tăi
Pentru că aşa pot Vedea.

Mă îmbrac cu suferinţă
Pentru că aşa pot Evolua.

Mă îmbrac cu sălbăticie
Pentru că aşa încep să Luminez.

Mă îmbrac cu mine
Pentru că aşa pot ajunge la Tine.

 

Jocul şi copiii

Vino şi joacă-te în voie
În spaţiul tăcut al fiinţei mele
Şi desenează-ţi formele
Ce le voi sculpta, pentru tine.

Poţi alerga în voie, pe câmpia cunoaşterii de sine
Ce tu o desenezi şi eu o explorez.
Căci tu oglindă-mi eşti, aici şi acum
În umbra devenirii mele.

Şi tu copil şi eu, noi doi ne însoţim
Iar formele Ideii,
Prin noi le împlinim.

Aripi

Un arsenal de aripi,
Aşteaptă fâlfâind
Să mă ridic din umbre
Şi scopul să-mi ating.

Privesc într-o oglindă
Şi-mi văd iar cicatricea
Şi ştiu că într-acolo
S-a îndreptat alicea.

Un glonţ al neputinţei,
Fabricat de genii într-ale ştiinţei,
Ce m-au pus la zis odată
Că nu redam fidel informaţia toată.

Dar văd şi glonţul neîncrederii
Şi-a sa formă cu colţuri,
A fost clonat de vânătorii lumii
Şi m-a străpuns în zeci de locuri.

Priveşte-ţi urmele cu drag
Lăsate-n ani, de glonţuri
Şi-alege noi aripi, antidoturi,
Colorând astfel orizonturi.

Păcatul…

Te mulţumeşti cu locul tău,
De om cu sufletul legat,
Şi tot priveşti doar înainte
Şi ochelari de cal ţi-ai ataşat.

Faci tot ce fac şi cei din jur
C-aşa crezi că este firesc
Ce-ţi spune şcoala, societatea,
E legea ce te-ncătuşează în lumesc.

Păcatul este doar acela,
Că-ţi iroseşti umanitatea şi iubirea
În legile ce l-au format
Şi-ţi dresează aprig mediocritatea.

Să nu creşti sau să te-nalţi,
Binele să îl cunoşti
Sau să laşi o fărâmă din a ta Umanitate,
Să dezlege alte suflete legate.

De ce?

De ce trăieşti?
De ce iubeşti?
De poţi să îmi răspunzi
Când mă priveşti profund în ochi
Şi scopul ţi-l tot scuzi.
Sunt întrebări din viaţa noastră
Ce-alunecă spre cer mereu,
Şi-ţi pot raspunde de vei vrea
Să cercetezi abisurile sufletului tău.
Poţi fabrica un scop înalt, ceresc
Prin el să bucuri oameni
Şi să-i dezlegi de cel lumesc.
De ce-ul este viata însăşi
Ce îţi răspunde tot mereu
Doar cand ai grijă şi-ţi asculţi,
Murmurul sufletului tău.
Şi, mai ales, te observi prin oameni, OM.

Sita…

Mă cern când Noaptea
Mă-nveleşte cu-ntrebări,
Şi construiesc o sită deasă
Cu fire de conştientizare şi destin.

Când mă-ntâlnesc cu Liniştea deplină
Mă tot întreabă neîncetat: Ce ai facut tu, dragă, astăzi
Ca maine să îţi fie bine?
Şi-n ochi să ţi se reflecte chiar Stima ta de sine?

Si praful fin mă compunea,
Iar eu mă transformam
Abandonând în sita deasă
Anxietatea, fricile şi-o angoasă.

Mi-e mai uşor aşa
Să-mi privesc Adevărul gol,
Ce altfel nu-l pot vedea
Caci ego-ul slab din mine îl tot repudia.

Iar praful este magic,
Format din sclipiri de creativitate
Fire de iubire si dreptate
Şi îl spulber în vântul ce învăluie Pământul,
Cerând metamorfozare-n fapte.

Întâlnire în zbor…

Ascunde-mi iarăşi dorurile,
Să ne-ntâlnim în stolurile
Ce vremea ni le-a scris
Şi le-ngropat în vis.

Curate conştiinţe
Ce ne definesc, fiinţe,
Şi ne contopesc în dorinţe
Şi-n alte neputinţe.

Dar nu vreau sa te păstrez lipit
Pe-al meu perete infinit
Ci vreau să te zăresc zburând
Si la altaru-ţi închinând.

Visul meu, Libertatea…

Libertatea-i visul meu
Şi mă-ntreabă tot mereu
Te simţi bine, spui ce crezi
Când la alţii tu visezi?

Spune-mi iarăşi ce vei crede
Despre tine, societate
Ce eşti TU şi te priveşti
În oglinda lumii şi-a celor pământeşti.

Într-o zi ea m-a chemat
Să mă plimb într-un palat:

– Tu te pierzi cand scopul tău
– Te arată-o eroină?

– Nuuu, nici gând să fiu aceea,
– Ce se pierde în mulţime.

– Dar de eşti apoi legată,
– Într-un turn şi ferecată?

– Tu eşti visul meu, să ştii,
– Şi mă porţi spre cele vii.
– Tu-mi dai legi, tu mă dezlegi
– Şi spre scopuri mă apleci.
– Tu-mi arăţi lumi mai curate
– Şi mă-ndemni să experimentez de toate.
– Şi de-ar fi să-mi pierd chipul printre oameni
– Ai puterea să mă plămădeşti din nou
– Şi-mi dăruieşti iar suflet, ca Dumnezeu.

 

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *