Mihaela, increderea si puterea lui: Poti!

Share Button

shooting-stars-1337639-m

Voi incepe cu o poveste. O etapa din viata mea in care zilele, noptile si saptamanile aveau acelasi tipar. Nu aveam curaj sa ma comport autentic, sa ridic capul si sa privesc spre un alt nivel. Totul se intampla la nivel micro si, cu toate ca aveam numeroase activitati, nu puteam elibera energia aceea care sa miste intr-adevar ceva atat in jurul meu cat si in interior.

Imi aduc aminte de unul din primele job-uri. Lucram ca Operator introducere date in cadrul unui depozit, la marginea Bucurestiului. Aici am cunoscut o doamna foarte simpatica. O chema Mihaela. Era scunda, avea un corp de adolescenta, parul roscat, tuns pana la umeri, in jur de 40-45 de ani. Era plina de viata si extrem de optimista. Mai mult decat atat avea un zambet adorabil.

Lucram impreuna, 12 ore pe zi, intr-un birou mic si intunecat. Ea sorta pachete cu pliante si imi dicta un cod pe care eu il introduceam intr-o baza de date. Petrecand atat de mult timp cu Mihaela am ajuns sa devenim extrem de apropiate, impartasindu-ne bucuriile, nemultumirile. La un moment dat a inceput sa-mi spuna: Puisor, marturisindu-mi ca seman foarte mult cu fiica ei.

Mai mult decat atat, am observat ca incepea sa se comporte ca o mama: incerca cumva sa ma menajeze, ridica ea pachetele mai grele cu pliante. Insa ceea ce m-a surprins la ea era optimismul si capacitatea de a inspira pe cei din jur, prin atitudinea pozitiva pe care o emana.

Pe vremea aceea nu realizam toate acestea. Insa acum, dupa cativa ani sunt capabila sa recunosc impactul sau benefic.

Intr-o zi i-am spus ca am de gand sa demisionez, vreau sa ma inscriu la o alta facultate si sa-mi reconstruiesc viata. Ea mi-a spus:

– Mergi pe drumul tau, Puisorule. Cu siguranta poti face lucruri marete. Locul tau nu este aici.

In momentul in care mi-a spus aceste lucruri m-a strabatut un fior. Aceste ganduri imi aparusera timid in minte, intr-o dimineata, in urma cu cateva zile, in timp ce ma indreptam spre depozit.

Iar cand auzi si din partea celor din jur ceea ce gandesti tu, apare o euforie care te sustine sa realizezi ceea ce ti-ai propus. E un impuls, un sut, in sens pozitiv.

A fost primul sprijin autentic – cand m-a privit cu ochii sai albastri si mi-a spus: Poti! am simtit ca prind aripi. Ca ma pot transforma in ceva pozitiv pentru cei din jurul meu. Nu stiam insa in ce dar decizia fusese luata.

Nu intalnesti oameni de acest tip in fiecare zi. Insa este important sa-i cautam pana reusim sa-i identificam. Sau sa ne construim o comunitate de persoane care te pot privi in ochi si iti pot spune: Poti! atunci cand tu nu mai crezi in tine.

Atat de puternica este influenta celor din jur. Nu am realizat pe moment acest lucru dar increderea in sine se construieste in primul rand cu sustinerea celor din jur si dupa aceea cu actiune si dobandirea abilitatilor.

Suntem programati sa traim in comunitatea, suntem fiinte sociale si, de aceea mediul defineste iremediabil ceea ce suntem, facem si gandim.

Daca iti lipseste increderea si curajul este suficient sa intalnesti o persoana care crede in ceea ce esti si ceea ce poti fi. Acesta este primul pas pe care il poti face pentru a deveni o varianta mai buna a ta.

Din cate am observat, mediul din Romania nu este neaparat un mediu al incurajarii initiativei. Este mai degraba un mediu al criticii. Incepand cu familia, scoala, facultatea, jobul, toata lumea are tendinta de a critica pe toata lumea – parinti pe copii, profesori pe elevi, sefi pe angajati. Rar intalnesti persoane care iti spun: Poti! chiar daca tu nu esti in cea mai buna forma la momentul respectiv. Este suficient sa te priveasca in ochi si sa-ti transmita acest ajutor magic – acela ca cineva crede in tine pentru ceea ce esti si ceea ce poti deveni.

Ii sunt recunoscatoare Mihaelei pentru ca a vazut in mine ceea ce eu nu vedeam la momentul respectiv si cu toate ca nu stiam directia, ea STIA ca am ceva de construit pentru mine si pentru cei din jur.

Acesta a fost primul pas. Insa daca nu vei actiona concret si vei incepe sa te construiesti incet-incet, increderea nu are “puterea” de a se forma. Primul pas este transferul de putere insa, mai important decat acest este construirea nucleului intern, cel care te ajuta sa misti lucrurile. Iar acest nucleu este alcatuit din infruntarea fricilor, actiuni si rezultatele acestora.

De aceea, daca nu ai in mediul tau nicio persoana care sa iti spuna Poti! mergi si cauta. Cu siguranta vei gasi. Iar dupa aceea incepe sa construiesti o comunitatea cu care sa impartasesti valori si scopuri, in cadrul careia iti gasesti puterea de a continua ceea ce ti-ai propus.

Eu asta am facut. Nu m-am multumit cu oamenii din cadrul facultatii unde foarte putini iti spuneau: Poti!/Puteti! Ii pot numara pe degete. Majoritatea criticau aspru noile generatii care nu sunt interesate de citit sau de cartile stufoase de teorie. Am observat, cu tristete, acele persoane care predau in cadrul facultatii sunt pregatite din punct de vedere teoretic insa le lipseste abilitati esentiale pentru formarea unor generatii responsabile, cu initiativa – lipsa unei experiente de lucru cu oamenii, ignorarea naturii umane sau o intelegere superficiala.

Prin urmare: nu te baza pe ceea ce iti spune familia, scoala, sau societatea. Daca nu ai incredere in tine si nu ai o Mihaela, mergi si cauta. Cu siguranta vei gasi!

Numai bine,

Raluca

 

 

 

Share Button

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *