Mi-a fost frica atunci cand…

Share Button

away

 

 

Evaluezi o situatie si iti spui: Mi-e FRICA, nu o voi putea depasi, nici macar nu vreau sa ma gandesc la ce va urma.

Privesti o persoana care te atrage si iti spui: Mi-e FRICA, nu voi putea nicicand sa o abordez. Daca ma respinge?

Ai descoperit o pasiune, ti-ar placea sa aduci valoare lumii prin talentul tau dar iti spui : Mi-e FRICA, de unde sa incep?,  Daca nu voi avea succes?

Esti intr-o relatie nepotrivita si nu reusesti sa ii comunici partenerului ca ai vrea sa iti recapeti libertatea: mi-e FRICA, ce voi face dupa aceea?

Ne este frica de tot ceea ce este necunoscut, nefamiliar. Cele mai comune frici sunt: frica de moarte, frica de esec, frica de respingere.

Am realizat ca intelegerea mecanismului fricii ma poate ajuta sa evaluez practic si sa depasesc anumite situatii mai putin placute din viata.

In momentul in care ai spus: Mi-e FRICA! mintea ta a inceput sa genereze scenarii. Totul se deruleaza ca un film, scena dupa scena si poti gasi zeci de explicatii pentru care nu vei reusi sa ii faci fata si alegi sa-ti pleci capul in fata fricii.

Imaginatia joaca un rol esential in etichetarea unei situatii astfel incat mintea reuseste sa evalueze potentialele experiente din viitor trecandu-le prin filtrul intamplarilor din trecut.

Sa presupunem ca la un moment dat ai avut o initiativa, ai pornit sa o implementezi dar ai esuat. In clipa urmatoare s-a instalat programul FRICA=ESEC, doua fete ale aceleiasi monede.

Gandurile si imaginatia devin bariere in calea progresului si sunt doua elemente-cheie in ceea ce priveste aparitia fricii. Suntem invatate la scoala ca o nota mica inseamna automat un esec, suntem intr-o lupta permanenta, intr-o competitie cu ceilalti colegi iar aceasta devine parte esentiala a vietii. Cum poti evita esecul in viata, iesi mereu invingatoare pentru ca TU sa te transformi in vedeta vietii tale?

Esecul are un rol important in viata noastra dar in timp dobandim abilitatea de a exagera efectul acestuia in relatie cu experientele din fiecare zi.

Dupa mici esecuri copilul invata sa mearga si sa vorbeasca. Este evident ca inainte de evolutie va trebuie sa ne confruntam cu esecul. Nu este obligatoriu dar de cele mai multe ori este o etapa necesara.

Constientizand toate aceste elemente am dat voie FRICII sa faca parte din viata mea, am ales sa nu mai lupt impotriva ei si sa o imbratisez.

Nu este un sentiment placut dar pentru a avansa uneori avem nevoie de obstacole, esecuri pentru a ne desavarsi experienta.

Rezultatele vin in urma infruntarii FRICII, a esecului, a naturii noastre.

Mi-am observat fricile si am inteles ca acestea se impart in doua categorii: cele reale si cele imaginare. De cele mai multe ori am trait dominata de acele frici imaginare care imi blocau reactiile si imi conservau gandurile in zona de confort.

Dincolo de acestea erau scenariile care se petreceau, era lumea rea si urata care imi ataca fiinta. Consideram ca era mai bine sa nu actionez dincolo de aceste bariere imaginare. Frica se dezvolta intotdeauna in relatie cu ceva.

Frica apare ca raspuns pe fondul unor amenintari externe, reale sau interne, imaginare. De asemenea, este activat mecanismul “lupta sau fugi”. Aceste mecanism a fost descris de psihologul american Walter Cannon si presupune existenta unui sir de reactii care se petrec in corpul nostru cu scopul de a mobiliza resursele acestuia pentru a face fata circumstantelor cu potential daunator.

Ca reactie a stresului acut este activat sistemul nervos simpatic care stimuleaza glandele suprarenale conducand la eliberarea adrenalinei si noradrenalinei. Astfel apar urmatoarele manifestari: cresterea pulsului, a presiunii sangelui si a respiratiei. Dupa ce amenintarea dispare, corpul se va intoarce la parametrii normali in circa 20-60 minute.

Mecanismul “lupta sau fugi” pregateste corpul fie pentru a “lupta”, fie pentru a fugi din fata amenintarii. Este important sa precizez ca aceasta reactie poate fi declansata atat de amenintari reale sau imaginare.

Sigmund Freud a ajuns la concluzia ca exista doua principii care ne conduc viata: Principiul Placerii – reprezinta partea instinctuala a fiintei umane si include satisfacerea unor nevoi de baza (hrana, apa, activitate sexuala) si Principiul Realitatii sau originea constiintei – egoul. Acesta este reprezentat de modul in care alegem sa ne satisfacem nevoile sau cum renuntam la o parte din ele in favoarea celorlalte.

Placerea face parte din viata noatra si suntem in cautarea acesteia constant. Mintea joaca un rol esential intrucat are capacitatea de a reduce sau amplifica o senzatie.

Gandeste-te la o experienta placuta si vei vedea cum acel gand creste senzatia de placere imaginata. In partea opusa exista frica si este parte a durerii. Cand refuzam sa actionam sau sa infruntam frica, refuzam de fapt durerea imaginata pe care ne-ar provoca-o.

In articolul sau “The Origin of Fear”, J. Krishnamurti considera capacitatea de a gandi ca fiind importanta pentru noi: este singura unealta de care dispunem. Gandirea este parte a memoriei in care au fost acumulate informatii prin experienta, informatie, traditie iar aceasta este produs al timpul. In acest context reactionam fata de anumiti stimuli.

Reactia este rezultatul procesului gandirii. Cu toate ca este esentiala in anumite situatii, aceasta proiecteaza constant in trecut si viitor astfel incat genereaza atat placere cat si frica iar in cadrul acestui proces mintea devine neclara si apare inactivitatea.

Dependenta de oameni, de idei si de lucruri naste frica. Aceasta dependenta porneste din ignoranta, lipsa unei cunoasteri a sinelui.

Cunoasterea de sine ne ajuta sa identificam si sa descoperim cauzele fricilor noastre astfel ca acest proces se desfasoara in paralel atat la nivel superficial cat si profund (determinarea cauzelor si a prezentei mai multor tipuri de frici).

Acum iti voi enumera situatiile cand  mi-a fost groaznic de FRICA…

1. Mi-a fost FRICA cand am vobit pentru prima oara in public – vorbitul in public este prima frica a oamenilor iar infruntarea constanta a acesteia ii slabeste intensitatea

Imi aduc aminte ca in adolescenta eram extrem de timida si am realizat ca frica era alimentata de aceasta timiditate care aparea pe fondul unei stime de sine scazute ca rezultat al kilogramelor in plus. Aceste elemente daunau comportamentului social astfel incat consideram ca oamenii ma priveau mai multe pentru aparitia dizgratioasa si nu pentru ceea ce urma sa spun.

In timp acest efect a atins proportii uriase astfel incat vorbitul in public era asimilat in mod obligatoriu cu dispretul celorlalti si a ideii ca nu voi reusi sa captez vreodata atentia prin ceea ce urma sa comunic – pur si simplu ma blocam.

Primele dati cand apaream in fata unei audienta ma inroseam la fata si ma blocam total. Dupa mai multe expuneri de genul asta frica s-a mai diminuat si am inceput sa sustin discursuri scurte. Mi-am modificat perceptia asupra mea dar caut in continuare oportunitati pentru a practica 🙂

2. Mi-a fost FRICA cand am renuntat la serviciul full-time pentru a ma inscrie la a doua facultate in incercarea de a-mi gasi vocatia si de a-mi descoperi talentele

Un alt pas la care pot spune ca am experimentat frica.

A fost vorba mai mult de o provocare pe care mi-am asumat-o – aceea de a trai viata facand ceea ce imi place, nu din obligatie, fata de ceva/cineva. In timp ce prieteni de-ai mei se casatoreau, isi cumparau apartamente, eu ma inscriam la o alta facultate.

Am refuzat sa ma conformez regulilor care domina societatea (scoala-facultate-sot-copil-credite-serviciu) care nu aveau nicio semnificatie pentru mine si sa-mi continui drumul in stilul meu (scoala-serviciu-scoala-experiente-descoperit misiunea in viata etc).

Cu alte cuvinte a fost un fel de salt in gol. Aici am actionat dupa cum spunea Richard Branson: Screw it! Let’s do it!

3. Mi-a fost FRICA cand am incheiat o relatie nepotrivita

Primul gand a fost: Cum voi reusi sa ma descurc singura? Nu vedeam nicio posibilitate, mintea mea refuza sa gaseasca solutii.

Am observat ca exista un mecanism al fricii in mai multi pasi:

  • iei decizia
  • actionezi
  • nu vezi nicio solutie, totul e in ceata
  • apar anumite regrete
  • gasesti o portita, o idee care te asigura ca ai luat decizia buna
  • apar alte idei si mintea incepe sa gaseasca solutii din ce in ce mai potrivite
  • apare evolutia

In timp am constientizat si am invatat lectia: Relatia aceea era o reflectie a mea si tot ceea ce speram sa se intample erau asteptari pe care le aveam fata de mine insa doream ca partenerul sa mi le indeplineasca.

Pastrand in minte toate evaluarile am initiat actiunea 🙂

Am considerat ca era cea mai buna ocazie  pentru a incepe sa realizez tot ceea ce asteptam din partea fostului partener. Frica s-a transformat in recunostinta.

4. Mi-a fost FRICA sa petrec timp cu mine si sa ma descopar

Cu ani in urma preferam sa caut echilibrul in exterior, ceilalti erau responsabili pentru acest lucru. Pur si simplu imi era frica sa ma analizez si refuzam acest lucru, gasindu-mi tot timpul alte activitati. Imi era frica de ce as putea descoperi.

5. Mi-a fost FRICA sa imi asum responsabilitatea pentru viata mea si sa ma bazez pe propriile decizii

Asteptam tot timpul deciziile altora, altii erau responsabili pentru viata mea, pentru rezultatele mele si echilibru.

Am inceput sa imi asum responsabilitatea pentru ceea ce se intampla cu mine si in timp am anulat aceasta frica.

6. Mi-a fost FRICA cand am acceptat functia de presedinte al asociatiei studentesti

Tot timpul am trait intr-un colt iar aceasta functie era in primul rand o responsabilitate pentru ca nu era vorba numai de mine ci si de ceilalti colegi. Aici se luptau doua planuri: frica de necunoscut si zona de confort.

A fost o evolutie interesanta – eu, cea care fugeam de responsabilitati si decizii si eu, cea responsabila de viitorul unei asociatii.

7. Mi-a fost FRICA sa ma gandesc la viitor, la profesia (cariera) mea

Refuzam intotdeauna acest gand – preferam sa spun: voi gasi o solutie! De fapt amanam totul pentru ca ma ingrozea gandul ca nu am nicio activitate care sa imi faca placere, nu am un plan pe care sa il urmez.

Astept sa-mi scrii un comentariu despre cea mai mare frica si daca ai identificat solutii pentru a o depasi.

Numai bine,

Raluca

 

Surse de inspiratie

http://psychology.about.com/od/findex/g/fight-or-flight-response.htm

http://www.midamericadharma.org/cdl/DPP/K_on_Fear.pdf

Sursa imaginii: www.webring.com

 

 

Share Button

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *