Liberul arbitru – alegem atât cât am fost condiţionaţi

Share Button

free_will

Mă bucur că sunt OM. Că am liberul arbitru. Că am posibilitatea de a alege. Oare chiar am cu adevărat această posibilitate?

Cum se manifestă această posibilitate? – e cu totul o altă poveste.

Liberul arbitru este format din condiţionările şi traumele noastre emoţionale. Am înţeles de curând acest lucru.

Liberul arbitru este manifestat de fiecare fiinţă în parte. Însă este acoperit de o foiţă (greu detectabilă, aş putea spune). O foiţă alcătuită din:

– EŞTI  atât cât ai observat în familie. Primii ani de viaţă sunt absolut esenţiali pentru formarea unui “liber arbitru” autentic. Care să ne fie sprijin, nu sabotor în timpul vieţii. Suntem cât ne spun părinţii, bunicii, profesorii, prietenii. Mai precis mediul nostru social în care ne formăm.

– Suntem mai ales ceea ce OBSERVĂM în jurul nostru. Comportamentele “strigă” mai tare în comparaţie cu undele emise, numite cuvinte. Ne educăm şi ne formăm liberul arbitru prin observarea lumii din jurul nostru.

De multe ori raţiunea ne vinde o iluzie. Că avem libertatea de alegere. Adevărata libertatea îşi are sediul central în spatele traumelor şi condiţionărilor. Uneori nu vom putea ajunge la ea tocmai pentru că suntem sabotaţi. Ne privim în oglindă şi ne batem cu pumnul în piept că suntem stăpânii propriei vieţi.

Am înţeles că acest demers este periculos. Pericolul e reprezentat de faptul că am putea rămâne închişi într-un spaţiu cu geamurile atât de transparente şi de flexibile încât să avem impresia că suntem expresia vie la Libertăţii.

Condiţionările îmbracă mai multe forme: suntem condiţionaţi de satisfacerea nevoilor biologice de bază (apă, aer, hrană, adăpost, căldură, somn) şi de ceea ce am primit din partea familiei, societăţii la nivelul trăirii psihice şi emoţionale. Putem spune că suntem condiţionaţi din punct de vedere material şi emoţional.

Am pornit în explorarea “liberului meu arbitru” în momentul în care am conştientizat că sunt doar o imagine a familiei, o reflecţie cât se poate de reală, reflecţie ce se observa în alegerile în toate domeniile vieţii: relaţii, spiritual, conexiune socială (prieteni), sănătate, domeniul financiar. Iar acest liber arbitru avea o limitare. Alegeam atât cât cunoşteam despre mine.

Explorarea acestor părţi nu este facilă iar Adevărul, care ni se prezintă dureros de real este respins. Respingeam ceea ce credeam că nu pot tolera, ceea ce îmi poate afecta, într-un anumit mod, satisfacerea nevoilor umane.

Se construieşte un cerc vicios alcătuit din atracţie şi respingere iar în final observăm că suntem mai mult purtaţi prin viaţă şi mai puţin alegem.

Iniţial Adevărul este respins. Avem la îndemână formulele:

Nu este datoria mea.

Nu cred ca am vreo problemă.

Ea, el, ei sunt vinovaţi pentru ceea ce mi se întâmplă.

Nu ştiu.

Toţi ne întâlnim la un moment dat în viaţă cu Adevărul dar preferăm să-l ignorăm de teamă că ne-ar periclita existenţa, în ansamblul său sau vreo dimensiune a acesteia. Recunoaşterea Adevărului ne blochează uneori.

Riscăm să nu fim acceptaţi (este periclitată nevoia de apartenenţă) – E posibil ca prietenii, familia, societatea să ne respingă întrucât ceea ce nu se încadrează în normele socialului este ostracizat.

Riscăm să experimentăm o durere emoţională (o încărcătură prea mare care poate “atenta” la încrederea în noi, stima de sine, echilibru, stabilitate).

Ne este teamă că am putea trăi devalorizarea în faţa noastră şi în faţa celor din jur.

Recunoscând faptul că împărtăşim aceleaşi trăiri într-un fel sau altul m-au ajutat să mă privesc cu încredere: sunt o fiinţă ghidată de instincte, un punct într-un Univers având ca scop rezolvarea puzzle-ul liberului său arbitru şi a vieţii.

Înainte de a ne baza pe liberul arbitru să ne descoperim forţele şi motivaţiile care-l pun în mişcare.

Numai bine,

Raluca

 

 

 

Share Button

One thought on “Liberul arbitru – alegem atât cât am fost condiţionaţi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *