Jocul de puzzle (II) – Durerile din fizic şi metafizic

Share Button

Jocul de puzzle reprezintă, pentru mine, viaţa, într-un mod metaforic. Avem o multitudine de piese disponibile (preluate din mediul în care ne-am născut, mediul social, familie) care se exprimă prin gânduri, credinţe, comportamente şi atitudini. De asemenea sunt cele învăţate de-a lungul timpului, unele benefice, altele nu.

Le aşez pe masă şi le privesc din poziţia de observator când lucrurile din viaţă stagnează sau mă irită. Este întotdeauna ceva ce are nevoie de o atenţie deosebită pentru a construi o legătură solidă şi a-mi spune: Am rezolvat şi situaţia asta şi am înţeles cauzele.

Întotdeauna situaţiile neplăcute din viaţă apar ca rezultat al evitării confruntării cu tine însăţi, lipsei de exprimare sau a dezechilibrului între Minte-Corp-Spirit.

Am devenit o elevă extrem de interesată de particularităţile anumitor piese de puzzle întrucât am observat că uneori pur şi simplu ignoram anumite detalii pe care le descopeream ulterior extrem de revelatoare. Am hotărât să cercetez în detaliu impactul gândurilor care conţineau emoţii şi sentimente în ceea ce priveşte anumite experienţe trăite în viaţă.

Am pregătit o scurtă listă şi analiză a ceea ce am gândit şi trăit în ceea ce priveşte “durerile” din viaţa mea.

Astfel:

1. Blocajele emoţionale – suntem alcătuiţi din mai multe părţi şi planul fizic, al corpului şi al manifestării materiale este ultimul loc de unde primim informaţii referitoare la anumite blocaje. Aceste blocaje aşa cum le-am observat în propria-mi viaţă se manifestă la nivelul gândurilor, energiei vitale care circulă prin corp.

Un aspect extrem de important este cel al emoţiilor derivate din anumite sentimente experimentate, la un moment dat în viaţă. Acestea sunt asimilate în anumite situatii, generate de anumite persoane şi asimilate în subconştient şi se stochează. Suntem extrem de sensibili iar suprapunerea celor trei dimensiuni Minte-Corp-Spirit ne îngreunează deblocarea acestor emoţii.

Uneori nu reuşim să le identificăm convinşi fiind de realitatea şi Adevărul Suprem pe care îl deţine raţiunea. Însa diverse situaţii, cuvinte şi persoane cu care am relaţionat la un anumit timp ne pot provoca blocaje emoţionale, la toate nivelurile fiinţei.

2. Vălul sau Egoul – nu m-a lăsat să-mi privesc realitatea şi gândurile care mi se succedeau. Până la un moment dat, când corpul fizic mi-a semnalizat dezechilibrele prin boli. Din dorinţa de a alimenta acele gânduri pozitive şi de a construi un mindset care să mă susţină, am omis conştientizarea emoţiilor negative, diminuându-le importanţa. Însă corpul funcţionează cât se poate de corect şi ne ajută în această viaţă să ne eliberăm de gândurile care intră în conflict cu Iubirea de sine, Respectul, Armonia şi Compasiunea.

Credinţele Egoului intră în conflict uneori cu problemele şi gândurile personale, diminuându-le importanţa şi efectul. Orice îi atacă importanţa este trecut cu vederea, eliminat sau pur si simplu diminuat. Precizez, din observaţii empirice că orice diminuare NU înseamnă automat rezolvare. Acestea vor rămâne acolo şi la un moment dat se vor “prezenta” prin intermediul bolilor fizice, fiind ultimul semn ca e nevoie să ne ASUMĂM RESPOSANBILITATEA şi să ne armonizăm nivelurile fiinţei.

3. Incapacitatea de a exprima ceea ce simt – foarte mulţi ani am internalizat experienţele trăite. Iar aceste experienţe aduc uneori emoţii şi trăiri cu efect. Incapacitatea de a MĂ EXPRIMA derivată din frica de a fi abandonată de ceilalţi, teama de a nu primi validare şi lipsa abilităţilor de comunicare mi-au produs dezechilibre constante, observate în toate cele trei niveluri ale fiinţei şi manifestate pe toate planurile vieţii (relaţii, activitate, evoluţie etc). Încet-încet am devenit conştientă că abilitatea de a-mi exprima emoţiile, într-o formă asertivă mă eliberează şi mă ajută în acelaşi timp.

4. Evitarea asumării – cele mai importante salturi în evoluţia personală le-am realizat în momentul în care mi-am propus asumarea întregii responsabilităţi a afirmării Sinelui. Am considerat ca am la îndemână tot ceea ce am nevoie pentru a mă îmbolnăvi (gânduri, emoţii şi hrană) dar şi pentru a mă însănătoşi (gânduri, emoţii, hrană). Odată cu setarea intenţiei, apare o nouă credinţă benefică şi constituie un pas înainte în ceea ce priveşte reconfirgurarea sistemului de credinţe. Evitarea asumării apare şi în momentul în care înţelegem că avem de lucru cu noi înşine iar creierul percepe acest lucru ca pe un efort extrem.

5. Realitatea distorsionată – am preferat să locuiesc într-o realitate distorsionată pentru că îmi era greu să abandonez anumite persoane, situaţii şi gînduri limitative. Însă viaţa în această realitatea părea sau cel puţin îmi doream să cred că este normală până când se manifestau dezechilibrele la nivelurile Fiinţei. Nici atunci nu înţelegeam mesajul acestor distorsiuni, create şi alimentate de gândurile mele dar şi de mecanismele psihice de protecţie şi autoconservare. Când trăim anumite situaţii conflictuale iar emoţiile sunt greu de suportat psihicul elaborează mecanisme de protecţie şi astfel crează o realitate distorsionată. De aceea este mult ma greu să asamblăm piesele de puzzle când avem de a face şi cu o astfel de situaţie.

Însă nimic nu este imposibil iar din fericire, cu ajutorul cărţilor, cursurilor şi a oamenilor din viaţa mea reuşesc să asamblez tot mai multe porţiuni din puzzle.

Numai bine,

Raluca

 

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *