Contemplația, semaforul și natura

Share Button

Privesc foaia aceasta și nu mă pot gândi spre ce direcție să o pornesc. Spre ceea ce am ales să mă îndrept, spre ceea ce mă îndrumă rațiunea sau ceea ce îmi spun cei din jur: nu este momentul potrivit pentru tine, nu îți poți alege calea ta. Stau și privesc foaia aceasta de hârtie și îmi las gândurile să pornească spre visare: Ce am făcut eu azi ca să-mi fie bine? Iar mâine să-mi privesc în față stima mea de sine? Uneori recomand să privești în gol – pentru că îți permiți să-ți relaxezi mintea care oricum este tot timpul pe repede înainte. Sens unic, sens giratoriu, sentimente și emoții care se intersectează, treceri de pietoni, Atenție! Cad pietre, intersecție cu semafoare pe intermitent –  acesta sunt gândurile care ne trec zilnic prin minte.

Iar uneori privești într-un punct fix și atunci este bine, simți un gol și o eliberare deopotrivă. Contemplația naturii are un rol benefic asupra minții. Tocmai pentru că permiți inimii și minții să se oprească un timp. Un element al naturii ne este ancoră și ne ajută să ne despărțim pentru câteva secunde sau mai mult de material, emoțional. Natura este tabloul ființei noastre, elementul care se ascunde în fiecare celulă a corpului nostru și cârligul care ne ajută să ne conectăm la starea aceasta de transă atât de benefică pentru întreaga ființă.

Toate cele bune!

Raluca

Share Button

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *