Am avut curajul sa-mi provoc plictiseala…

Share Button

Ce fac daca ma plictisesc.

De ce acest articol? Pentru ca este o problema acuta pe care o descopar tot mai mult in jurul meu. Pentru ca zona de confort in care traiesti si plictiseala se conditioneaza reciproc iar acestea analizate impreuna reprezinta stagnare si te indeparteaza de visurile tale.

Imi petreceam 14 ore la serviciu dar nu reuseam sa elimin plictiseala. Ajungeam acasa si din nou, aceeasi stare.

In fiecare zi asteptam sa se intample ceva care sa-mi trezeasca Mintea si Spiritul. Orele treceau atat de greu iar eu eram permanent cu ochii pe ceas: de-abia asteptam sa termin programul si sa plec. Dar timpul nu trecea atat de repede pe cat mi-as fi dorit. Mintea mea se refugiase intr-un  moment unic dominat de un singur gand: Cat de plictisita sunt!

Mai tarziu am realizat ca plictiseala era o forma de evitare a responsabilitatii pentru ceea ce eram. Poate fi asemanata unei bluze pe care o imbracam zilnic in ciuda faptului ca se rupsese si nu imi tinea cald.

Aceasta este sursa multor probleme de natura psihologica, sociala, fizica si este corelata cu depresia sau anxietatea, lipsa unui scop in viata, probleme legate de nutritie ( de ex. mancatul excesiv), abuzul de alcool si droguri.

Am vazut multe persoane, de toate varstele, care afirma: Sunt plictista. Multe din aceste persoane sunt fete/femei si nu imi este greu sa observ viata mediocra pe care o duc, lipsa pasiunii in activitatile lor, relatiile neimplinite si absenta unei vieti autentice.

Si eu am trecut prin aceasta etapa. Ce bine ar fi fost daca m-ar fi luat cineva de maneca si m-ar fi scuturat putin.

Cu cateva saptamani in urma am intalnit o veche prietena.

Iata un fragment din discutia pe care am avut-o cu aceasta:

– Sunt asa de plictista…incepe ea.

– Care este programul tau zilnic?

Primesc urmatoarele raspunsuri: serviciu, casa, televizor.

– La serviciu ce faci?

– Ce face toata lumea: muncesc normal si incerc sa-mi iau pauze cat mai dese, imi spune zambind. Si ne-au restrictionat si accesul la Facebook. Recunosc, intram uneori, ma jucam cateva ceva, mai vorbeam cu cineva, de plictiseala ce sa fac?

– Ce activitati ai la serviciu?

– Nu e mare lucru, oricum e maare plictiseala.

– Acasa ce faci cand ajungi?

– Ma uit la televizor. Dupa o zis de munca merit si eu putina relaxare.

– Televizorul reuseste sa iti satisfaca nevoia de relaxare?

– Mmm, nu prea. Mai degraba caut ceva sa-mi umplu timpul si televizorul imi este la indemana.

– Te-ai gandit ca ai putea sa te relaxezi in timp ce iti urmezi o pasiune sau un hobby?

– Ce pasiune? Eu n-am pasiuni, nu am hobby-uri.

– Cat timp pe zi aloci sa te gandesti cine esti si cum ti-ar placea sa arate viata ta in viitor? Iti cunosti valorile, activitatile care iti fac placere?

Aceasta intrebare a ramas fara raspuns, a ramas cu privirea atintita asupra mea. Mi-a spus ca se simte ca la interogatoriu dar pana la urma a inteles ca aceste intrebari au un scop pozitiv. Iar eu i le-am adresat tocmai stiind ca nu  aloca deloc timp pentru viata ei insa tot timpul se plange de plictiseala.

– Stii, eu nu imi cunosc pasiunile, nici macar nu stiu care sunt inclinatiile mele, ce mi-ar placea sa fac. La serviciu fac aceleasi activitati de vreo 5 ani si deja le realizez automat – nu trebuie sa gandesc prea mult. As vrea sa schimb ceva dar nu stiu de unde sa incep.

Martin Seligman scrie in cartea sa “Optimismul se invata” ca oamenii dobandesc in timp “neajutorarea invatata”, o stare echivalenta cu plictiseala. De asemenea, autorul subliniaza ca plictiseala este forma usoara a depresiei. Ce inseamna acest lucru?

Neajutorarea invatata reprezinta tendinta de renuntare, de abandonare, credinta ca orice ai face nu conteaza.

Plictiseala este rezultatul unui mindset (set de credinte) , un pattern, un model pe care il urmezi in mod inconstient, care te tine pe loc si iti blocheaza orice initiativa.

De-a lungul timpului, am observat ca plictiseala este una din cauzele vietii traite la nivelul unei lumini de veghe. Cu alte cuvinte,  preferam sa ocolim posibila stralucirea a existentei si ne multumim cu lumina de veghe. Alegem sa ne scuzam, sa fugim de nevoile noastre, sa ne lasam dominate de frici, sa ne autosabotam.

DEX-ul ne spune ca plictiseala este 1. Stare sufletească apasatoare, usoara depresiune morala provocata de singuratate, de lipsa de ocupatie sau de o ocupatie neatragatoare, de monotonie etc.; gol sufletesc, urat, plictis. 2. Enervare, necaz, supărare.

“Lipsa de ocupatie” si “ocupatia neatragatoare” sunt elementele-cheie.

Ce inseamna de fapt plictiseala?

In articolul “The Unengaged Mind” psihologul John D. Eastwood considera ca plictiseala implica urmatoarele elemente care se influenteaza constant: dorinta pentru implicare mentala corelata cu inhibarea acesteia.

Aceasta stare neplacuta este explicata astfel: dorinta fiintei umane de a actiona, de a identifica o activitate care genereaza satisfactie apare in acelasi timp cu incapacitatea acesteia de a-si observa dorintele, de a privi in jurul sau a rezolva acest impas si a gasi solutii.

De cele mai multe ori plictiseala implica “absenta vreunei emotii placute sau dezagreabile” si apare atunci cand nivelul de interes fata de mediu inconjurator este scazut.

Prin urmare, plictiseala este lupta permanenta dintre cele doua planuri: nevoia de a realiza o anumita activitate, incapacitatea de identificare a solutiei care ne-ar scoate din acea stare si tendinta de a amana acel moment precum si nivel scazut de constientizare.

Am identificat plictiseala ca sursa a urmatoarelor probleme:

– nivel scazut de energie

– lipsa de interes in ceea ce priveste performarea activitatilor in care suntem implicate

– ignorarea sau lipsa de cunoastere a hobby-urilor

– incapacitatea de a identifica urmatorul pas

– depresie

– atitudine negativa in ceea ce priveste viata

– productivitate scazuta

– lipsa obiectivelor

– lipsa motivatiei

lenea

De cele mai multe ori avem tendinta sa spunem: Sunt plictisita! insa formularea corecta ar fi: Sunt lenesa si nu vreau sa fac ceva pentru a depasi aceasta stare!

Am observat ca femeile afirma mult mai des fata de barbati ca experimenteaza starea de plictiseala.

Seligman a constatat ca:Femeile sunt educate pentru a investi in dragoste si relatii sociale in timp ce barbatii sunt educati pentru a investi in realizare.”

“Neajutorarea invatata” afecteaza in general persoanele de sex feminin – comportamentul barbatilor este adesea laudat sau criticat de parinti sau profesori in timp ce al fetelor este ignorat. Baietii sunt invatati sa depinda de ei insisi si sa fie activi in timp ce fetele sunt educate sa fie pasive si dependente.

“In cadrul societatii, femeile sunt incurajate sa gandesca iar barbatii sa actioneze.”

Aceasta poate fi insa influentata de mediul familial, personalitatea individului, cunoasterea sinelui etc.

Indivizii societatii actuale prefera activitati lipsite de substanta, satisfacerea unei nevoi de moment, pentru a crea falsa impresie ca pot alunga cumva plictiseala: jocuri, televizor etc.

In opinia lui John D. Eastwood, oamenii s-au obisnuit sa actioneze mai putin dar sa primeasca mai mult, obtinand o stimulare intensa printr-un simplu click al mouse-ului sau atingerea unui ecran.

“Am fost invatati sa dobandim amuzamentul si distractia in mod pasiv. Ne-am schimbat perspectiva in ceea ce priveste conditia umana si asteptam ca totul sa ne fie furnizat din exterior.”

Plictiseala este o forma de:

– lipsa a stimularii interne si externe

– incapacitatea de a ne concentra atentia asupra unei activitati sau a unui element din mediul inconjurator

– lipsa a inteligentei emotionale

Pasi care te pot ajuta sa elimini plictiseala

1. Stabileste trei obiective pe care le poti indeplini pe parcursul unei zile. In fiecare dimineata aloca 5 minute pentru a stabili directia zilei respective

2. Propune-ti ca la fiecare 2 luni sa adopti cate un obicei util, care sa iti aduca beneficii: de exemplu cititul, sport, schimbarea dietei, un plan de afacere

3. Acorda-ti timp pentru a visa ce ti-ar placea sa realizezi si cum ai putea face acest lucru. Daca iti acorzi libertate in gandire vor incepe sa apara ideile si solutiile

4. Exploreaza noi domenii

5. Invata despre tine – constientizeaza rolurile pe care le joci acum, valorile care iti ghideaza actiunile

6. Realizeaza un jurnal in care iti notezi principalele activitati din fiecare zi ( acesta iti va permite sa ai o privire de ansamblu asupra modului in care evoluezi)

Punctele de mai sus pot fi rezumate in urmatoarele etape:

  •  Invata despre tine
  • Gandeste creativ
  • Fii curioasa
  • Observa ceea ce se intampla in jurul tau

si cel mai important: ACTIONEAZA

Surse de inspiratie:

John D. Eastwood, Alexandra Frischen, Mark J. Fenske,
and Daniel Smilek – The Unengaged Mind: Defining Boredom in Terms of Attention, Perspectives on Psychological Science 7(5) 482 –495, 2012

Seligman, Martin – Optimismul se invata – Ed. Humanitas

 

 

 

Share Button

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *